Care sunt metodele de evaluare a unei dureri?

Fără categorieNiciun comentariu

Te afli aici:Care sunt metodele de evaluare a unei dureri?

Nu exista un marcator specific pentru durere, asa cum nu exista marcator specific pentru tristete sau depresie.Instrumentele de evaluare ofera un ajutor relational care ii permite copilului sa exprime mai bine ceea ce resimte si ele sunt mijloace obligatorii de depistare si recunoastere a durerii de catre cadrele medicale.Trebuie bineinteles sa inveti sa dialoghezi cu copiii care au inceput sa vorbeasca la nivelul posibilitatilor lor de intelegere, dar sa nu-i abordezi cu intrebarea „te doare

Intr-adevar, copilul poate sa-si nege durerea, fie de teama unei proceduri dureroase de ingri jire (injectie), pentru a proteja antur,ajul sau pentru a raspunde asteptarilor acestuia fiind puternic si curajos, fie deoarece crede ca durerea ii este provocata ca rezultat pentru o vina reala sau imaginara (mi-am rupt mana fiindca i-am dorit raul fratiorului mai mic, de exemplu).Mai curand trebuie sa luam pozitia de ajutor fata de copil, lasand sa se inteleaga ca ne gandim ca ar putea resimti durere. Spunandu-i ca avem nevoie de concursul lui pentru n reusi sa localizam raul din corpul lui si recunoaste gravitatea acesuia pentru a-i putea prescrie remediile potrivite pentru a-I putea alina repede.

Astfel i se acorda un rol activ, facandu-I sa participe la insanatosirea proprie. Pasivitatea contribuie la plasarea copilului in situatia de obiect in locul celei de subiect.Putem spune de exemplu: „cred ca te doare oici” (aratand regiunea respectiva); in aceasta situatie el isi poate alege raspunsul „da” sau „nu”.

In ceea ce priveste aprecierea durerii copilului care nu stapaneste inca limbajul sau care nu vorbeste limba noastra sau este lipsit de posibilitatea de comunicare prin pierderea autonomiei motorii, cum este copilul din reanimare, intubat si legat sau copilul polihandicapat, aceasta este infinit mai dificila si necesita un simt de observatie si cunoasterea starii anterioare, pentru a putea aprecia variatiile comportamentale ale acestor copii.

In acest caz, comunicarea se face prin intermediul corpului, prin atitudini (antalgice, de atonie, etc.) si cere o rabdare infinita din partea cadrelor medicale si a familiilor, facandu-se printr-o observatie riguroasa.

Diferite echipe medicale si chirurgicale au validat scari care sa permita evaluarea intensitatii (prin aspect cantitativ) durerii la copii, astfel:

  • Scara verbala simpla: (0) deloc, (1) putin, (2) potrivit, (3) tare, (4) foarte tare.
  • Scara vizuala analogica, incepand cu 5 ani: un cursor este deplasat de copil de­a lungul unei scari mici, tinute in pozitie verticala sau orizontala materializata printr-o linie dreapta sau un triunghi rosu care se largeste in sus (cursorul merge de la pozitia „nu doare deloc” pana la pozitia „doare foarte foarte tore”: in spate, o rigla gradata permite cadrului medical sa noteze intensitatea exprimata de la 0 la 10 sau de la 0 la 100, stiind ca o durere este considerata suportabila pana la 30% si trebuie neaparat tratata peste aceasta limita si devine puternica peste 50%).

Aceasta scara este numita analogica deoarece incearca sa stabileasca corespondenta dintre o masuratoare obiectiva prin rigla gradata si intensitatea durerii, care este o data pur subiectiva. Aceasta este scara cu utilizarea cea mai larga, deoarece este cea mai sensibila.

  • Scara numerica simpla: care este o alternativa simpla pentru copiii care prezinta dinficultati in utilizarea scarii verbale analogice. Copilul trebuie sa dea o nota intre 0 si 10 pentru a exprima durerea pe care o resimte.
  • Plansele cu fizionomii: sub forma de fotografii sau desene; validitatea acestui tip de instrumente este discutata, deoarece nu diferentiaza suficient pentru copil aspectul emotional al senzatiei dureroase propriu-zise.
  • Desenul: plecand de la desenul unui „omulet”, care permite copilului sa localizeze durerea si SQ indice intensitatea prin culori diferite.

Aceste scari evalueaza durerea unidimensional, adica numai intensitatea acesteia. Alte scari evalueaza aspectul sau multidimensional (aspectul cantitativ si calitativ), dar sunt utilizabile din motive evidente numai la copilul mai mare si la adolescent. Toate aceste scari permit micului pacient sa faca o auto-evaluare.

Despre autor:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sus